Bazat pe romanul omonim din 1953 al lui Ray Bradbury, filmul regizorului francez François Truffaut, Fahrenheit 451 (1966), este despre un viitor opresiv in care un pompier, a carui datorie este de a distruge toate cartile, incepe sa puna la indoiala misiunea sa. Acesta este primul film color al lui Truffaut, precum si singurul sau film in limba engleza.
Potrivit unei introduceri facute de insusi Ray Bradbury pentru o versiune pe CD a filmului, care utiliza o noua coloana sonora realizata de William Stromberg si Orchestra Simfonica din Moscova, Bradbury i l-a sugerat pe Bernard Herrmann lui Truffaut pentru coordonarea coloanei sonore. Bradbury vizitase platourile de filmare ale Torn Curtain, unde i-a intalnit pe Alfred Hitchcock si Herrmann, inainte ca Herrmann sa iasa din productia filmului si dintr-o relatie profesionala de lunga durata cu Maestrul Suspansului. Cand Truffaut l-a contactat pe Bradbury pentru o conferinta despre cartea sa, Bradbury l-a recomandat pe Herrmann, mai ales ca acesta stia de cartea pe care Truffaut o scrisese despre Hitchcock si ca era un mare admirator al acestuia.
Cand Herrmann l-a intrebat pe Truffaut de ce l-a ales pe el in detrimentul unor compozitori „moderni“ ca Pierre Boulez sau Karlheinz Stockhausen, ambrii prieteni ai regizorului francez, replica acestuia a fost: „Ei imi vor da muzica secolului 20, pe cand tu imi vei da muzica secolului 21!“.
Herrmann a folosit pentru coloana sonora numai instrumente cu coarde, harpa, xilofon, vibrafon, marimba si glockenspiel. Muzica sa a creat o stare nevrotica care s-a potrivit perfect pe film. Compozitia a avut, de asemenea, o influenta directa asupra aranjamentului pentru coarde in staccato folosit in single-ul Beatles din 1966 „Eleanor Rigby“.