Rainer Werner Fassbinder si compozitorul sau, Peer Raben, au modificat muzica prevazuta in scenariul original al filmului Veronika Voss (1982), finalul celebrei trilogii BRD. Filmul incepe cu o uvertura glorioasa ce semnalizeaza marea drama ce va fi desfasurata pe ecran, dar sunetele americane sunt cel putin la fel de prezente sonor ca reminescentele muzicii ilustrative din filmele germane clasice. In locul piesei Ich weiss, es wird einmal ein Wunder geschehen, a Zarei Leander, Veronika Voss canta un cantec facut celebru de Dean Martin – Memories Are Made of This – la marea petrecere de adio.
Exista o mana de compozitori de film care sunt asociati cu anumiti regizori – atat de mult incat este greu sa te gandesti la unul fara sa iti fuga automat gandul la celalalt: Sergei Eisenstein si Sergei Prokofiev; Alfred Hitchcock si Bernard Herrmann; Federico Fellini si Nino Rota; Blake Edwards si Henry Mancini; Sergio Leone si Ennio Morricone. La fel a fost si parteneriatul dintre Fassbinder si Peer Raben.
Raben a colaborat cu Fassbinder la nu mai putin de 28 de proiecte de film, incepand cu primele productii ale acestuia, Love is Colder Than Death si Katzelmacher din 1969 si terminand cu ultimul lung-metraj Querrelle din 1982. Cum poate fi descrisa muzica lui Raben? A fost la fel de dulce-amara ca muzica unei flasnete ce se aude la colturile de strada ale Berlinului lui Fritz Lang sau la fel de melancolica ca un tango dintr-un bordel parizian. A fost modern, dar numai in sensul in care compozitorii inceputului de secol 20, precum Stravinsky, Bartok si Kurt Weill, sunt considerati moderni.
Fassbinder a facut la un moment dat o remarca devenita faimoasa cum ca el ar fi incercat sa construiasca o casa cu filmele sale, ceea ce presupune o munca asidua. Multi regizori si-au parasit casele pe jumatate terminate. Dar, cu posibilele exceptii ca Yasujiro Ozu si John Ford, Fassbinder este singurul care a lasat in urma o locuinta frumoasa, in care altii ar putea intra si ar putea fi inspirati sa isi construiasca propriile case.
Spre deosebire de majoritatea celorlalte case din jurul lui, construite pe fundatii moderne fragile, care nu au fost sapate destul de adanc, casa lui Fassbinder a fost ridicata cu un simt al istoriei. „El insusi a participat la construirea unui loc care sa ii gazduiasca visele“, scria criticul francez Serge Daney in cronica sa din Libération la filmul Veronika Voss. „Dar sarcina lui Fassbinder ca regizor a constat in a recrea unu cate unul, ex nihilo, toate lucrurile reale, prea reale, pe langa care un vis nu poate fi intrupat si nu ramane nimic mai mult decat o fabulatie retro“.
http://youtu.be/l8sH6ztFkfE
http://youtu.be/SWSLIKAhtLs
