Am revenit in Paris, mai precis pe Rue des Trois Frères, din Montmartre, la cafeneaua Les 2 Moulins, detalii mai mult decat precise pentru ca fanii celebrei pelicule a lui Jean-Pierre Jeunet sa isi dea seama ca este vorba despre Le fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001), intrata in categoria filmelor „cult“. Am avut si eu ocazia sa beau prima si ultima bere Monaco din viata mea pe terasa acestei cafenele pariziene si am vazut si piticul calator in toaleta localului :). Chiar daca Jeunet a scris scenariul filmului special pentru Emily Watson, care si-a dorit rolul, dar a trebuit sa il refuze pentru ca nu stia franceza si acceptase deja sa joace in Gosford Park (2001), Audrey Tautou este mai mult decat perfecta pentru acest rol, cu atat mai mult cu cat impartaseste si din povestea lui Amélie Poulain (tatal sau este medic stomatolog si mama educatoare, la fel ca parintii personajului ei).
Jeunet a fost inspirat in realizarea scenariului de romancierul meu preferat, Dostoievski, una dintre referinte fiind personajul Hipolito. In romanul Idiotul a lui Dostoievski, Hippolite Terentyev este un filosof ghinionist, in timp ce Printul Miskin, personajul principal, este un inocent, naiv si bun pana la Dumnezeu, la fel ca Amélie. Culorile principale ale peliculei (verde, galben si rosu) sunt inspirate de tablourile artistului brazilian Juarez Machado.
Initial, Jean-Pierre Jeunet l-a vrut pe Michael Nyman pentru realizarea coloanei sonore a filmului, dar nu a reusit sa ajunga la el. Un apropiat i-a dat lui Jeunet un CD cu muzica lui Yann Tiersen (pe care l-am ascultat in concert la Bucuresti si a fost o mare dezamagire), care compune intr-un stil minimalist similar, dar cu o combinatie eclectica si extrem de ciudata de instrumente. Jeunet s-a indragostit de muzica lui Tiersen, care a compus si coloana sonora a unui alt film de referinta – Good Bye Lenin! (2003), si a inregistrat coloana sonora cu piesele acestuia, care in mare parte existau deja si pentru care a cumparat drepturile de difuzare. In plus, Tiersen a compus tema muzicala centrala, La Valse d’Amelie, care a fost inregistrata in numeroase variante si care apare obsedant pe tot parcursul filmului.
