The Unbearable Lightness of Being, regizat de Philip Kaufman in 1988, este un film profund seducator despre sex, dragoste si rebeliune. Personajele principale zburda prin Primavara de la Praga, versiunea cehoslovaca din 1968 a fenomenului social denumit Summer of Love pornit de hipioti in America, si apoi incearca sa reziste efectelor ocupatiei sovietice. Ei ating o grandoare dezinvolta. Chiar daca arunca cu proiectile verbale despre duplicitatea criminala a politicii si uratirea universului, nu isi pierd deloc ardoarea sau originalitatea. Vor sa fie condusi numai de pasiune.
In romanul sau, Milan Kundera isi descrie eroul sau neurochirurg, Tomas (Danniel Day-Lewis), drept un Don Juan epic, „purtat de dorinta de a poseda varietatea nesfarsita a lumii obiective a femeii“. In film, Philip Kaufman, care este si coscenarist alaturi de Jean-Claude Carrière, reuseste sa ii construiasca lui Tomas doua relatii cheie – cu sotia sa hoinara Tereza (Juliette Binoche) si cu o artista independenta, Sabina (Lena Olin) – care intruchipeaza acea varietate infinita.
Intrebat de ce romancierii nu reusesc de prea multe ori sa faca si piese de teatru bune, Kurt Vonnegut a raspuns: „Pentru ca nu stiu ca teatrul inseamna dans“. Aceasta notiune se aplica triplu in arta cinetica a filmelor. Triumful filmului The Unbearable Lightness of Being este datorat faptului ca Kaufman si compania coregrafiaza diversele segmente ale romanului lui Kundera ca pe un dans popular, un musical rock si un balet pastoral.
