Opera intr-un singur act Cavaleria rusticana, a carei muzica a fost compusa de Pietro Mascagni, este scrisa aproape ca o piesa de folk, cu armonice tonale clare, un ritm fix in triplu timp (mai degraba ca un vals lent), iar intermezzo-ul orchestral (partea folosita in Raging Bull – 1980) consta, in principal, dintr-o linie melodica interpretata de coarde in octave cu un simplu acompaniament de harpa. In contextul sau initial nu ofera doar un scurt ragaz in mijlocul unei povesti tragice, ci este si mai simpla muzical decat restul operei.
Filmul lui Martin Scorsese este amplasat intr-o comunitate italiano-americana din New York si spune povestea boxerului Jake La Motta (Robert De Niro), care a devenit campion mondial la categoria mijlocie in 1949. Prezinta atat implicarile sale cu infractorii, cat si viata sa personala nefericita. Stilul filmului combina o utilizare expresiva de tehnici cinematografice in scenele de lupta (miscari lente, camera tinuta in mana, stop-cadre, lumina cu contrast ridicat, cadre inclinate in diagonala, montaj sacadat, coloana sonora distorsionata) cu un realism in stil documentar in celelalte scene (un realism care include utilizarea continua a limbajului violent si reprezentarea grafica a violentei, inclusiv violenta in familie).
Numai din acest contur este usor de inteles de ce Scorsese a apelat la Mascagni. Deja facuse apel la muzica populara italiana in Mean Streets (1973), iar decorul sicilian din Cavaleria rusticana, impreuna cu povestea ei de gelozie si violenta, a facut-o in special adecvata (Francis Ford Coppola urma sa faca mai tarziu referire la aceeasi opera in The Godfather III). O parte din semnificatia pe care aceste extrase muzicale o aduc filmului este pur si simplu rolul lor in cultura popolara italiana. Este destul de sigur de asumat, insa, faptul ca mare parte a audientei filmului nu cunoaste sursa originala a muzicii si presupune ca aceasta a fost compusa special pentru film. (Sursele muzicale sunt, desigur, specificate la finalul filmului, dar majoritatea cinefililor nu stau sa citeasca tot genericul). Cea mai mare parte a sensului muzicii in film trebuie, prin urmare, sa vina din muzica in sine si din felul in care aceasta interactioneaza cu imaginile.
Prima utilizare a Intermezzo-ului din Cavaleria rusticana este in timpul genericului de inceput. Muzica se desfasoara treptat pe un ecran negru inainte sa apara primele titluri. Dupa o jumatate de minut, tema muzicala principala incepe in timp ce vedem un boxer in ring care se pregateste de inceperea meciului. Dupa modul in care este iluminata scena si din faptul ca fotografii de presa se zaresc slab in fundal este clar ca acesta este pregatit sa participe intr-o lupta profesionista. Este filmat in slow motion si in partea stanga a imaginii. Titlul si creditele principale apar in centrul si in partea dreapta a ecranului. Filmul este alb-negru (cu exceptia unei singure secvente). Aceasta deschidere dureaza doua minute si este gandita astfel incat sa se incheie odata cu Intermezzo-ul orchestral. Apare o schimbare imediata a sensului muzical doar in virtutea faptului ca intermezzo-ul este pus la inceputul filmului, in loc de mijloc, cum este in opera. Nu mai este in contrast cu ceea ce a fost inainte, ci este de sine statator ca premisa pentru ceea ce va urma. In loc ca sensul sa stea in simplitatea lui, prin contrast cu restul muzicii din cadrul operei, acea simplitate devine o declaratie a starii de spirit de la care se va dezvolta restul filmului.
