Politica de confidenţialitate
La pianiste

The Piano Teacher (2001)

In filmul lui Michael Haneke, The Piano Teacher, taciturna profesoara de pian (Isabelle Huppert) care joaca rolul principal ii numeste pe Schubert si Schumann drept compozitorii sai preferati. Ambii de origine germana, ambii „Romantici“, ambii torturati in arta si in viata – cei doi compozitori sunt alegerea perfecta pentru aceasta compozitie cinematografica. Schubert, marele geniu, boem si poet, era adulat de Schumann. Schumann a plans moartea lui Schubert, la varsta de 31 de ani, si ulterior a innebunit, murind intr-un azil la 46 de ani. Schumann spunea ca nu poate vorbi despre Schubert decat daca vorbeste cu „copacii si stelele“.

Cultul pentru Schubert trece prin filmul lui Haneke asemenea descrierii pe care profesoara Erika Kohut (Isabelle Huppert) o face dinamicii compozitiei acestuia, de la „tipat la soapta, nu de la galagie la delicatete“. La fel este si dispozitia ei si, asemenea lui Schumann, ea, femeia ordonata la exterior, tipa in interior – la un pas de nebunie, de care sufera si tatal ei.

Dar acesta este doar un aspect al studiului complex pe care Haneke il face unei femei care traieste pe marginea prapastiei. Asemenea tuturor filmelor filosofice „horror“ ale lui Haneke, de la Benny’s Video (1992) la stralucitul si terifiantul Funny Games (1997) si Code Unknown (2000), exista o tema consistenta de claustrofobie, voyerism si perversiune – perversiune nu numai a personajelor, ci si a publicului care tanjeste si cerseste pentru mai mult. Dar Haneke (si din cauza asta multi nu il suporta pe acest regizor), vrea ca publicul sa gandeasca in timp ce saliveaza si, in felul lui inteligent cinematografic, il pedepseste sa faca asta (nu este de mirare ca Haneke a fost profund influentat de Salò (1975) a lui Pier Paolo Pasolini).

Print Friendly, PDF & Email
Citeşte şi
Hable con ella (2002)