Chiar daca nu este primul sau film, Et Dieu… créa la femme a fost vehiculul care a lansat-o pe Brigitte Bardot in centrul antentiei publice si in urma caruia a devenit un sex-simbol de senzatie. François Truffaut, coleg de generatie cu Roger Vadim – regizorul filmului, vede în Et Dieu… créa la femme o copie a vieţii cotidiene, a gesturilor de zi cu zi care crează o intimitate adevărată. Vadim apare ca un fenomen, filmând o femeie în 1956 (anul apariţiei filmului), spre deosebire de alţi regizori care îşi concentrau acţiunea filmelor cu 20 de ani în urmă.
Et Dieu… créa la femme a fost condamnat de Legiunea Catolica de Decenta la cateva luni dupa boicotarea filmului Baby Doll (o povestire erotica dupa o nuvela de Tennessee Williams) si a facut mult zgomot in Statele Unite ale Americii pentru continutul sexual. Filmul este creditat in general pentru transformarea statiunii St. Tropez intr-o destinatie la moda.
Melodia Dis-moi quelque chose de gentil care se aude in film de la un jukebox este compusa de Paul Misraki, care a realizat in cariera sa 130 de coloane sonore pentru cineasti precum Jean Renoir, Claude Chabrol, Jacques Becker, Jean-Pierre Melville, Jean-Luc Godard, Henri-Georges Clouzot, Orson Welles sau Luis Buñuel. Aceasta melodie este interpretata de Solange Berry, o cantareata belgiana, cunoscuta pentru participarea la Eurovision in 1958, ca reprezentanta a Luxemburgului cu melodia Un grand amour (clasata pe locul noua).
