Le beau Serge (1958) incepe cu o coloana sonora „directa“ formata din sunete naturale de tara intrerupte de claxonul unui autobuz in departare. Odata ce camera se muta in interiorul autobuzului pentru al dezvalui pe François, sunetul nondiegetic prezinta un firicel de tema muzicala, a carei melodie si timbru sunt atat de grave incat prevestesc o situatie neplacuta. Cand autobuzul se oprese si François este intampinat de vechiul sau prieten Michel si de proprietareasa Madame Chaunier, muzica se opreste si ea, iar zgomotele „naturale“ raman singurele sunete. Dar camera, acum pozitionata spre plafonul autobuzului pentru al inregistra pe sofer in timp ce ii da bagajul lui François, il dezvaluie dintr-o data pe Serge stand in cealalta parte a autobuzului, iar muzica izbucneste foarte scurt intr-o tema de stoccato puternic care va deveni motivul principal al filmului. Astfel, cand soferul iese din planul mediu si Serge este prezentat intr-un plan intreg, coloana sonora nu doar ca explodeaza intr-un avertisment, ci indreapta atentia publicului si aceasta arie muzicala evocatoare, extrem de parodica, spre Serge inainte ca François sa-l fi vazut.
Aceasta utilizare a muzicii este tipica stilului aspru al regizorului Claude Chabrol, care suprapune momente de inregistrare directa neorealista in timp ce exagereaza muzica pana la punctul de a parodia practica sunetului melodramatic. Rabufnirea brusca si de scurta durata a sunetului din situatia prezentata mai sus este chiar mai excesiva decat multe dintre accentele stoccato ale lui Douglas Sirk, deoarece sunetul este abrupt si nemotivat. Cel mai semnificativ, totusi, coloana sonora aduce in prim plan prezenta jucausa a lui Chabrol si marcheaza alternanta dintre sunetul diegetic si nondiegetic si dintre tehnicile stilistice realiste si cele artificiale care vor continua sa structureze naratiunea in sine, precum si alti parametri stilistici plecand de la camera si pana la editare. Naratorul pregateste privitorul pentru un amestec de genuri, tehnici si traditii care vor consolida naratiunea.
Pe tot parcursul Le beau Serge, muzica serveste acest melanj narativ si continua sensul de parodie si intertextualitate. Spre exemplu, deseori muzica semnaleaza evenimente narative prea brusc: devine teribil de excesiva cand Serge face curse cu camionul pentru ai ameninta pe François si Marie sau cand bea vin in exces la micul dejun. Dar coloana sonora devine banal de romantica in momentul in care François si Marie se plimba mana-in-mana pe o muzica care ar putea fi dintr-un film de dragoste hollywoodian. Mai mult, sunetul este adesea evident excesiv, ca atunci cand François il vede pe Glomaud iesind din casa dupa ce o violase pe Marie, o singura nota stridenta, vibranta, bubuie pe coloana sonora.
